Damanhur

Am spus că voi scrie un articol despre Damanhur. De asemenea, am spus că-mi place să visez. Şi uneori se întâmplă să visez la o lume aparte. La o societate în care oamenii nu mai funcţionează ca nişte maşinării sterile în folosul unor pseudo deţinători de putere. O societate în care fiecare îşi exprimă valorile interioare. Fără obligaţii, presiuni şi spirit competitiv. Fără un sistem financiar.

Să ne oprim puţin din a privi lucrurile prin prisma mentalităţii actuale. Să presupunem că am depăşi problema materială. Să ne imaginăm că ar exista proprietăţi, iar noi nu am fi proprietari, dar în acelaşi timp am fi proprietarii tuturor lucrurilor. Ne-am folosi de ceva doar atunci când am avea nevoie. Am migra. Am locui o săptămână, o lună sau un an într-un loc apoi l-am ceda altuia şi ne-am muta în altul. Fiecare să facă asta. Să existe o înţelegere generată de lipsa nevoii de a deţine ceva. Toate bunurile materiale să circule, să fie folosite de către oricine, oricând. Să îţi schimbi “meseria” de fiecare dată când te plictiseşti să cercetezi doar o parte a potenţialului creator iar ceilalţi să beneficieze liberi de ceea ce împarţi. Să găseşti plăcere în a le oferi din talentele şi creaţiile tale şi să primeşti din ale lor. Fiecare în parte să atingă un echilibru interior, să nu existe termeni ca “superior” sau “inferior”. O utopie, aţi zice? Poate că am ştiut să trăim aşa, cândva; poate că vom şti din nou, dacă vom decide într-o zi să ieşim din culcuşul ignoranţei, materialismului, dualităţii, în care ne-am cuibărit de-a lungul nenumăratelor noastre încarnări. Dacă vom reuşi să ne amintim că nu suntem dominaţi de formă.

Să vă spun despre Damanhur. Mai este numit şi Oraşul Luminilor. Undeva în Italia, între Torino şi Aosta, există acest oraş subteran. O comunitate care pare ruptă din vis. Spun că pare, fiindcă nu am ajuns eu personal acolo, încă. Dezvoltarea lor socială, spirituală şi economică te poartă cu gândul la legenda Agarthei. Au propria lor Constituţie, monedă şi limbă. Dacă v-am stârnit oarecum curiozitatea, iată câteva paragrafe:

“Idealul damanhurienilor, de la bun început, l-a constituit promovarea libertăţii de exprimare a individului, promovarea libertăţii de circulaţie a ideilor, încurajarea creativităţii şi “îmbunătăţirea sinelui”. Damanhurienii sunt ferm convinşi de viabilitatea concepţiei lor despre lume şi viaţă, fapt care i-a îndemnat să propună întregii omeniri o astfel de viziune despre viaţă.”

“Construirea şi existenţa Templului de la Damanhur au fost ţinute în mare secret, o vreme îndelungată, cu toate că devenise cel mai vast complex de galerii şi domuri subpământene construit vreodată. Construcţia este de un rafinament spectaculos şi de o inedită complexitate arhitectonică, cu o acustică, o cromatică, o percepţie ecologică de excepţie şi o diversitate tematică a sălilor componente cum nu se mai poate întâlni nicăieri în lume.”

“Existenţa acestei adevărate minuni a lumii contemporane a fost făcută publică de un fost membru al acestei “federaţii” a damanhurilor, cu puţini ani în urmă. De atunci, Damanhur şi-a deschis porţile şi pentru vizitatori. Se poate pătrunde în oraş printr-o intrare secretă, în spatele căreia se află un labirint de coridoare ce conduc spre o sală imensă, decorată cu tot felul de simboluri oculte. Deasupra acestei săli se află cel mai mare dom de vitraliu din lume, cu un diametru de 10 metri şi având forma unei uriaşe roţi de foc.”

“Pretutindeni, simbolurile evocă dualitatea existenţei: bărbat-femeie, bine-rău, Soare-Lună; podelele sunt decorate cu mozaicuri iar pereţii cu figuri în mărime naturală, reprezentate dansând şi luptându-se. Toate acestea au fost lucrate exclusiv cu mâna, aşa cum au cerut întemeietorii. Fiecare încăpere simbolizează un aspect al existenţei: sala metalelor, unde viciul şi virtutea duc o luptă fără sfârşit, sala pământului, cu uşile sale solară şi selenară, sala oglinzilor şi sala apei, unde pereţii sunt decoraţi cu texte iniţiatice, scrise în limba secretă a comunităţii.”

“Şerpii aurii care traversează pereţii simbolizează “liniile” ce străbat Pământul ca un uriaş sistem nervos – idee preluată din teoria meridianelor corpului uman, folosită în acupunctură. “Această comunitate crede în frumuseţea interacţionării creative – ne ocrotim şi ne modelăm reciproc, asemenea pietrelor dintr-un râu” – spun damanhurienii. Exprimarea convingerilor prin artă cântăreşte la fel de mult ca şi credinţa însăşi.”

“Aici, femeile şi bărbaţii sunt parteneri egali şi îşi unesc forţele completându-se reciproc. Damanhurienii au un mod specific în care “se luptă cu forţele malefice”: călătoriile astrale. Nu numai că există cursuri de felul acesta la Universitatea Damanhur, dar există şi o încăpere specială rezervată călătoriilor în timp şi spaţiu.

“Am fost în Egiptul antic şi am vorbit cu faraonul – i-am spus să construiască o piramidă la Dendera. Aşa că, atunci când vei citi că a fost descoperită o piramidă, vei şti cum a ajuns acolo”, povesteşte cu nonşalanţă o femeie. Persoana care deţine cele mai multe dintre secretele comunităţii daman­hu­riene este Oberto Airaudi, fondatorul Damanhurului, pentru care călătoriile astrale au devenit deja rutină. “Dacă ne vom folosi în mod raţional libertatea, inclusiv pe aceea de a alege, vom evolua spiritual şi, o dată cu noi, o dată cu fiecare individ în parte, şi umanitatea va evolua spiritual” – spune el.

Cum simţul responsabilităţii priveşte şi mediul înconjurător, la Damanhur se construieşte o biosferă imensă, un ecosistem cu propriul microclimat, care să protejeze copacii – “antenele templului subteran”. Damanhurienii lucrează manual mătăsuri şi ţesături căutate de marii creatori de modă şi pictează tablouri care se bucură de o foarte bună cotă pe piaţa de specialitate. Există, de asemenea, o puternică linie de export pentru mâncărurile şi băuturile lor tradiţionale.”

“Poveştile oamenilor care au renunţat la stilul propriu de viaţă şi au venit la Damanhur pentru a duce aici o existenţă spirituală, în comuniune cu natura şi cu legile ei, sunt captivante. Sunt oameni care au vândut tot şi au venit la Damanhur de departe, în speranţa unui nou început. Unii au rămas, alţii s-au întors după o vreme la viaţa “normală” – cu toţii, însă, au avut parte de o aventură unică, au avut ceva de învăţat din încercarea de a construi o lume în care conceptele-cheie sunt libertatea de expresie, respectul pentru natură, creativitatea şi spiritualitatea.

 

Damanhur, aşteaptă-mă.

L.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s