Numele tău

Reconectarea cu un suflet foarte apropiat poate fi şocantă. Da, poate fi de-a dreptul năucitoare. Îţi poate da un brânci de pe vârful stâncii iar în acele câteva clipe petrecute în aer, până să te izbeşti violent de pământ, îţi trec toţi anii vieţii prin faţa ochilor, toate temerile, toate eurile, rolurile, tot ce ai fost, toate mecanismele care te-au alcătuit până atunci. Te judeci aspru, filozofezi chiar, scoţi din hambar tot ce-ai crezut că eşti, toate piesele din care ţi-ai construit identitatea în timp. Şi te contrazici până la epuizare. Ajungi jos şi la impactul cu pământul toate se zdrobesc, dar observi că trăieşti, încă. Dezbrăcat, vulnerabil… trăieşti. Şi te întrebi de ce, cum? Cine eşti Tu? Cine a rămas?
Ridici ochii spre cer, resemnat în propria tăcere. Îţi arde ceva în piept. Încet, timid, primul cuvânt se târăşte afară… “Simt…”
E ea, inima, îi auzi bătăile. Le numeri, te bucuri de ele… “Ai fost aici mereu, mereu.”
Ea bate mai repede, se aprinde mai puternic, strigă un nume, un singur nume.
Da… îl cunoşti atât de bine şi totuşi prea puţin. Acel nume. Acea apariţie atât de bruscă, vocea care te-a trezit dintr-un somn atât de lung. Îţi şopteşte, te cheamă să-i auzi povestea şi să-ţi auzi propria poveste, să-ţi reaminteşti.

L.

 

*Picture courtesy : jamesreadsmerch

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s