Primele donații

Cum primăvara bate la ușă, m-am gândit să mă apuc și eu de o curățenie mică. Prin haine, cărți, diverse lucruri. În ultima vreme a început să mă agaseze ideea de lucruri burdușite prin cutii, haine peste haine aruncate prin șifonier și tot felul de alte obiecte pe care pur și simplu nu le folosesc. Nu le mai suport prin cameră, mă sufocă. De când mă știu, mi-a plăcut să adun, să păstrez de amintire sau colecție orice mi se părea mie interesant. Acum însă nu știu ce m-a apucat de nu le mai văd rostul. Dacă nu folosesc, dacă nu e strict necesar sau dacă nu e salopeta aia mică și roz pe care am purtat-o la 2 anișori (și pe care părinții mei au păstrat-o), atunci nu văd de ce aș ține. Simt nevoia de simplu. Așa că m-am apucat să fac pachete, am dat peste multe țoale pe care nu le-am purtat niciodată și de care am uitat total. O pereche de role, un ipod, căști, mouse, niște cărți, mai multe plușuri. Rolele deja le-am dat, mi-am făcut rapid un cont aici, am postat anunțul și a doua zi am fost contactată de două persoane – o mamă care abia îi luase o pereche de role fiicei și își dorea și ea dar nu mai avea posibilitatea financiară și un bunic, care voia să-i facă nepoatei un cadou de mărțișor. Am ales bunicul. Am stabilit o întâlnire și am stat aproape o oră de vorbă cu el. Un om tare simpatic, care mi-a povestit de situația fetei lui divorțate care a plecat la muncă în Anglia și despre nepoată, care a rămas în grija lui. Mi-a recunoscut că s-a simțit oarecum jenat să mă contacteze, să-mi spună că dorește rolele. Și că nu mai făcuse asta până atunci, însă dorința de a-i aduce o bucurie fetei l-a împins să îndrăznească. În final am ajuns să vorbim despre chakre. Mi-a fost tare drag de el, a părut așa de blând, de sincer. Și în pofida situației dificile de acasă pe care mi-a descris-o, în ochii lui am văzut lumină, emoție, viață. Era doar o simplă pereche de role, însă el a arătat atât de multă recunoștință, de parcă tocmai îi oferisem o casă. Iar asta m-a făcut să plutesc pe un mic norișor de bucurie, alături de el.
Urmează să plec și cu restul lucrurilor, prin intermediul cuiva de la formula As am aflat de o familie cu 6 copii, toți se îngrămădesc într-o garsonieră. Am adresa, numărul de telefon, dar încă nu i-am anunțat că le voi face o vizită. Mă simt minunat, făcând asta. Sună clișeic poate, dar chiar mă simt ca un copil în dimineața de Crăciun.

L.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s