A fost odată o gheișă

M-am băgat în pat mult după miezul nopții și m-am foit și răsucit pe toate părțile. Nu am fost în stare să-mi liniștesc mintea, gândurile îmi zburau haotic în timp ce motanul se chinuia să mă adoarmă cu căldura blăniței lui, lipită de stomacul meu. Am orbecăit prin întuneric după telefon, mi-am deschis un pdf și m-am pus pe citit; în general, după câteva minute mă ia somnul, însă de data asta nici să mă focusez pe litere nu puteam. Citeam și-mi dădeam seama că nu înțeleg absolut nimic. O agitație mentală mult prea intensă care începea să mă scoată din răbdări… M-am ridicat din pat, mi-am luat căștile și am căutat în telefon o meditație de-a lui Frank Kinslow. Primele câteva minute au fost de tortură, omul mă ghida să-mi relaxez fiecare deget, os, fir de păr, iar eu mă țineam cu greu să nu mă zvârcolesc, mintea galopa și mai înciudată parcă. Însă treptat, am reușit să-mi duc atenția acolo unde era ghidată, am reușit să mă liniștesc, să respir și să mă detensionez. Meditația a durat 25 de minute, iar spre final eram deja relaxată și ușoară ca un fulg. Gândurile se risipiseră iar altele noi refuzau să se mai formeze. Când vizual am adunat toată Creația într-un ou, l-am micșorat până a ajuns o mică stea iar mai apoi steaua s-a evaporat, am rămas în Nimic. Perfect conștientă. Nu mai vedeam nimic, nu mai știam nimic, dar în același timp eram peste tot, eram de fapt Totul. Eram într-o stare de existență și atât. În ultimele minute m-a îndrumat să-mi mișc ușor vârfurile degetelor, să mă dezmorțesc. M-au durut, dar nu mi-a păsat, eram prea zen.

Ca să nu fac prea multe mișcări, am împins ușor telefonul departe de corp spre marginea patului, am închis ochii și am “adormit”, cică. Am adormit cu conștiința trează. M-am perceput cu claritate cum stau nemișcată într-o stare inerțială și cum aștept să mă ia somnul. Și aștept… până când dintr-o dată deschid ochii și văd că în cameră e lumină, e dimineață. M-am ridicat buimacă din pat și mi-am adunat primele gânduri – ce-a fost asta? Cum s-a întâmplat, în ce fel am dormit? Mi-a dormit, oare, doar corpul? Nu am simțit oboseală sau senzație de ațipire, nimic. Puteam să jur că mă aflu în același moment în care m-am întins să mă culc. Însă timpul de fapt a trecut iar eu “am dormit” ore întregi. Ce a fost?

După câteva seturi de întrebări la care n-am fost în stare să-mi dau nici un răspuns, m-am întins la loc și am încercat să mai ațipesc puțin. De-abia atunci am intrat în somn “obișnuit”. Și am avut un vis fabulos, un vis care m-a marcat profund. A început cu mine care eram martoră la o scenă de execuție prin decapitare. Vedeam de undeva de sus toată secvența, erau câteva femei legate, așezate în genunchi. Urmau să fie ucise. În fața lor stăteau alte femei și câțiva bărbați care se uitau ca la spectacol, așteptau. Eu voiam neapărat să știu ce se întâmplă și tot întrebam în sinea mea “ce e asta, ce-i aici?”, clipă în care s-a creat un soi de vârtej, toată imaginea s-a supt ca într-un vacuum iar eu m-am găsit dintr-odată într-un fel de local, la o masă. Serveam o cafea și așteptam pe cineva. La un moment dat, au apărut lângă mine două femei care păreau a fi gheişe, s-au așezat în fața mea iar una dintre ele a scos și a pus pe masă niște cărți care semănau cu cele de tarot. Dar foarte stranii. Mi-a spus apoi că așteaptă niște persoane importante să vină la masa pe care eu o ocupam și că dorește să mă mut. Apoi mi-a arătat spre colega ei și mi-a spus “Ea are un dar… poate ucide pe cineva în câteva minute, doar printr-o privire specială. Dacă nu e ascultată, se supără”. Iar eu în loc de frică, am simțit admirație față de acea femeie tăcută și față de darul ei. I-am zâmbit cu drag și i-am zis că nu e nevoie de astfel de metode de convingere, mă mut cu plăcere la altă masă și chiar ajut cu pregătirile dacă e necesar. Tipa tăcută mi-a zâmbit înapoi cu o expresie pe care am perceput-o duioasă și cumva, plină de iubire. Am rămas apoi cu ea și parcă au trecut zile întregi în câteva imagini. Ne ajutam reciproc, ne plimbam, ne povesteam, făceam totul împreună. Devenisem foarte apropiate, atașate una de cealaltă.

Visul a continuat iar eu am intrat la un moment dat într-o încăpere micuță, o căutam pe ea. Iar ea era așezată într-un colț, plângea… Când a ridicat privirea spre mine, i-am văzut vene sub ochi; iar în clipa aia am simțit cum îmi amorțesc obrajii, ochii, gura și apoi cum mi se umflă, cu durere… și am știut că e privirea aia “specială” care ucide. Ea, când și-a dat seama, și-a retras venele și a început să urle, disperată “nu se poate, nu trebuia să intri aici să mă vezi, ce ți-am făcut!” Iar eu în timp ce simțeam cum mi se scurge viața din corp, continuam să-i zâmbesc și să-i spun că e în regulă, că nu e ea vinovată. M-a luat în brațe și m-a cărat pe un covor, tot plângând și vorbindu-mi, iar eu îmi tot suflam nasul în șervețele care se umpleau cu un lichid intern amestecat cu sânge. Ea a zbierat din ce în ce mai rău, până când la un moment dat s-a oprit. M-a privit și mi-a zis că știe ce trebuie să facă. M-a luat de o mână, s-a așezat în genunchi, și-a plecat fruntea până a atins cu ea podeaua și a făcut niște semne în palma mea. Am simțit cum toată amorțeala și durerea din corp se retrage, cum nasul îmi curge din ce în ce mai puțin iar în final m-am ridicat și-am tras o gură de aer, cu poftă. Parcă înviasem. Ea în schimb era aproape moartă… Și în secunda aia, totul s-a supt iarăși în același vârtej ca la început și parcă s-a stins în ochii mei un televizor la care m-am uitat până atunci, toate acele imagini disipându-se de pe retină. Iar eu m-am trezit că mă aflu în corpul unui om oarecare dintre cei care stau în fața femeilor pregătite pentru execuție, una din ele fiind chiar acea femeie, prietena mea. Aproape moartă. Acea femeie, îi văzusem viața, făcusem parte din ea. Am început să plâng și să strig din toți plămânii, însă vocea mi s-a pierdut și m-am trezit…

Iar acum, în fața tastelor, nici nu știu ce să mai scriu. Nu mă simt în stare să afirm că a fost doar un vis. Atât de real, atât de încărcat de emoție. A fost ca un fragment de memorie, pierdut undeva în timp…

L.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s