Visul inimii

Pe aripile tale, vultur atlant, călătoresc spre vale, caut un loc
Între stânci și cascade, între porți de piatră demult uitate,
Dedesubt inimă de cristal, deasupra inimă de foc,
Îmi caut Pământul, între păzitorii cu chipuri sculptate

Pământ îngropat, ascuns vederii, El îmi trimite șoapte
Îl aud, îl aud, își cheamă Copilul rătăcit acasă
Sufletul îmi e cârmă, inima busolă, zbor pe al tău spate
Vultur atlant, căminul nostru acum renaște, zboară! Zboară spre casă.

Suntem Unul, eu și tu, așa am fost și-atunci
Purtați de vânt, chemați mereu spre Ceruri, spre raze stânjenii
Pe aripile tale, de noi îmi amintesc, de toți
De vocile străbunilor, ce încă îmi vorbesc prin visul inimii

De sfera albă ce mi-e casă, de muntele roșu ce mi-e templu
De dansul jos în vale, în cercul Zeilor Înalți, pe dale de Inga
Ei, zei coborâți, ascunși acum departe-n Centru
Așteaptă un copil – pe aripi de vultur, acasă să ajungă.

L.

 

*Picture courtesy : deviantart

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s