Întâlnire

Îmi e dor de tine. Dor nebun. Mă surprind deseori rătăcind în vise și viziuni, mă refugiez dincolo de timp și spațiu, acolo unde rămân singură cu multele mele aspecte pentru a mă sfătui cu ele. Ele mă definesc, m-au construit în timp, de-a lungul a miliarde de milenii. Nu m-am format acum, când m-am născut în acest corp, ci doar am venit să continui. Am venit să-mi amintesc. Oh, știu atât de bine, am fost mereu un suflet îndrăgostit.

Nenumărate voci îngropate adânc în mine, ele, aspectele mele anterioare. Le simt, sunt acolo, vechi amintiri, experiențe, trăiri. N-au fost niciodată pierdute, ci doar uitate.

Oh da, suflet veșnic îndrăgostit. Ea, Iubirea. Pentru ea am străbătut Universul, pentru ea am trăit și am murit. Pe ea am venerat-o în temple și peșteri, orașe și păduri, pe pământ și pe ape, râzând și plângând, mereu ca un copil, mereu cu inima arzând. Ea, Iubirea, mereu Iubirea. Toate bucuriile sufletului, în ea s-au născut.

Lângă apa care-mi șoptea atunci să-mi amintească, am văzut în ochii tăi ochii pe care de mult timp îi cunosc, de mult timp îi iubesc. Am știut… în toate provocările și deghizările noastre de-a lungul timpului, am știut mereu să ne găsim. Iar eu, iartă-mă, căci n-am știut să îți spun, să îți arăt. Am scormonit cu stângăcie prin inimă, încercând să găsesc explicații. M-am împiedicat de vorbe goale, am căzut, m-am ridicat și-am căzut iarăși. Am greșit și știu că voi mai greși, iar asta m-a speriat. M-a speriat gândul că voi greși lângă tine. Și observ… obsev cum fricile mele mă țin departe de tine. Iartă-mă.

Și totuși, chiar în liniștea care se așterne între noi când ne uităm în direcții diferite, există ceva, ceva aparte. Doar eu o simt, oare ? Am visat cum te caut prin mulțime, chipuri cunoscute și necunoscute… și de fiecare dată te găsesc, mă găsești. Nu ne spunem nimic, râdem. Râdem și nu ne mai oprim. Corp lângă corp, inimă lângă inimă. Sufletele tremură, se aruncă într-un dans inocent, atât de mult așteptat. Atât de multe vise, simt cum parcă esențele noastre pornesc o rebeliune în timp ce corpurile sunt imobilizate în somn adânc și răscolesc astralul, pentru a se întâlni. Și se bucură, se bucură călcând pe limite. Te văd, îți râde inima, îți râd ochii, Dumnezeule, cât e de perfect!

 

Am fost mereu aici. Am stat și am observat. Detalii, atât de multe detalii peste care poate că un ochi ar trece absent. Mici fragmente din tine, împrăștiate la vedere… într-o simplă poză, într-o simplă frază, într-o piesă. Nu e doar o manifestare, e un mesaj, e o parte din povestea ta. Dacă ai ști… cât de mult seamănă cu a mea.

L.

*Picture courtesy : Tomasz Alen Kopera

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s